într-o zi am să mă leg la ochi și-am să mă preschimb
în (nu) mărul iernii pe care ai să-l citești-mușcând
tu ca o mănușă
ai să mă numeri orbecăind printre florile unui morman cu semnale-portal
(sclipiri pe masa unui cadavru de întâmplări)
cuvintele nu vor mai avea nimic de spus (așa cum e firesc!)
(nu-ți cere niciodată iertare pentru poezia ta)
traducem doar ceea ce nu putem vedea cu ochiul
dinlăuntrul irealității de ceață
caută-mă
dincolo de libertate sînt iarăși un glob de intenții
28 ianuarie 2020
ensō; Pinterest
A republicat asta pe Colțul Cultural.
ApreciazăApreciază