Despre „Fosfene dintr-o altă viață”

Mihai este făcut doar din litere. Nu l-am întâlnit în 3D, nu știu nimic despre pașii lui, cu șosete sau fără. Poate, de aceea, îl văd locuind într-o căbănuță din lemn, deloc sofisticată, situată într-un peisaj montan, umblat doar de plutirea lui, ce nu atinge firul de iarbă. În interior, pereții cu scânduri aliniate ca rafturi pline de cărți, de sus până jos, în rest, mobilier de bază și câteva pisici. Totul curat, mirosind a fân.

        Nu este izolat. Acolo e lumea lui, din care vine în lu-mea cea mare de câte ori vrea. Nu ca o necesitate, nici ca pe o obligație, ci ca pe o vrere asumată. Călătorește, se extaziază în fața naturii miraculoase și clădirilor cu arhitectonică aparte, „caselor care dansează”, apelor, malurilor și podurilor, face fotografii, se amestecă printre noi, are prieteni, are concetățeni, interlocutori ocazionali sau simple statui, trăiește viața socială la parametri aproape uzuali, ia elementele configuratoare de filosofii proprii și fuge la cabană. Se plimbă mult pe dealuri, cu un pix și un caiet format A3, pășește în ritmul ideilor, când mai dezlânat, când mai săltăreț, uneori vorbește cu păsările și copacii, explicându-le ce e cu viața omului sapiens. Acolo se adună „fosfene”, acolo se petrece una dintre cele „alte vieți”.

       Mihai mi se pare adult și copil. Iubitor și căutător de iubire. Cu revolte și resemnări, acceptări. Toate esențiale.

       Citind și recitind conținutul acestei culegeri de versuri și micro-proze, mi se pare foarte bine esențializat, în titlu. „Fosfene”… în cazul lui, scânteieri produse cu mecanica scrisului asupra propriei conștiințe. Modernism dublat de seriozitate. O joacă gravă… Săgețile de metafore țintesc sus de tot. Până acolo unde se pierd în pene cenușii, deziluzii mici și mijlocii, chiar nihilisme… Mihai se joacă la modul serios, în sinea lui, dar și aruncă asupra cititorului ca un fel de semne de atenționări ermetizate. Cine îndrăznește, reușește.

          Orice formă de artă presupune sinceritate. Actul creator trebuie să fie sincer pentru a atrage, a fi preluat de semeni și a căpăta durabilitate. Iar pentru că „la început, a fost Cuvântul”, arta din litere își asumă întâietatea. În creația lui Mihai, onestitatea este la ea acasă, dar ea nu se livrează pe tavă cititorului. Tocmai de aceea, descifrarea și asimilarea creației acestui tânăr autor necesită o cultură și un grad de informare cel puțin la același nivel și standard cu ale sale.

           Îi urez continuitate substanțială și persistență! Îi doresc drum bun în viață! Drumul nu ține de coordonatele geografice pe care le va alege, nici de orele umplute cu inspirații, în ritmul inimii, nici măcar de oamenii cu care va fi sau nu de acord și împreună cu care va urca, ci doar de procesul de studiere, analizare, decriptare, înțelegere sau numai acceptare, apoi însușire până la integrare, a lumii și viețuirii, care se va petrece exclusiv în sinea sa, cu tot ce este Mihai și mai poate deveni. Tocmai de aceea, îl văd pe drumul cel bun. Iar el știe.

Anica Andrei-Fraschini

comenzi  AICI