La capătul șoaptelor – recenzia Amaliei

Am plâns la această carte. Transpusă în pielea personajului principal (Daniel), care alege să se supună unei operații periculoase, experimentale, a cărei adevărate provocări este perioada de recuperare. Perioadă prin care îi forțează să treacă pe apropiații lui, împrăștiindu-și chinul asemenea unui venin, cu un egoism aproape nesesizabil (pentru el).
M-am simțit vinovată, incompletă, curajoasă și neînțeleasă. Toate, în același timp. Nu vreau să dau spoilere, din acest motiv nu sunt foarte concretă în descrierea cărții. Vă pot spune că merită să o citiți, iar apoi să o recitiți. Limbajul o să pară greoi pentru unii. Nu este. Stilul de scriere al autorului e unul elegant, cursiv și experimentat. (Evident, dacă ai citit toată viața doar Sandra Brown și nu ai idee cine e Cioran, o să pară greu de consumat.)