Am terminat de citit romanul „La capătul șoaptelor”, al lui Mihai Cotea. Este o carte ce nu lasă nimic să se întrevadă, de aceea se citește cu maximă curiozitate și concentrare.
Mihai mă învățase deja cu stilul lui, el scrie dens și avansează constant analize psihologice fine, cât și considerații filosofice de substanță. Are talent descriptiv, atât în ce privește cadrul desfășurării acțiunii, cât și personajele alese, pe care le construiește după criterii precise, atribuindu-le trăsături distincte, ce vin în sprijinul derulării secvențelor narațiunii.
În această carte, pe matca centrală, a transplantului de cap, Mihai realizează o lavă de judecăți asupra sensului și rostului existenței, aureolate de concluzia pe care o presară firesc, de câteva ori: iubirea dăruită și primită este cea mai de preț descoperire, cea mai valoroasă valență a vieții, unicul ei sens.
Pornind de la un subiect ce aparține cercetării din lumea științifică, Mihai construiește un conflict – fără a-l priva de armonie – între văzut și nevăzut, între material și spiritual, între unicitate și dualitate/pluralitate. Textul, cu intervenții de punere în scenă aproape palpabile, sonore, apelând la toate simțurile, s-ar preta și ecranizării.
Acest roman deosebit mi-a lăsat o impresie puternică. Fiind autoare la rândul meu, nu l-am putut parcurge fără să urmăresc arta scriitoricească. Și nu am putut face abstracție de faptul că îl cunosc pe Mihai. Această carte a lui, ca și celelalte – le am pe toate – degajă o căldură aparte: aceea care se transmite de la suflet la suflet și care nu se lasă descrisă, ci doar plutește și învăluie într-o mantie binefăcătoare, fără început și fără sfârșit.
Felicitări calde și admirație, Mihai Cotea !
Anica Andrei-Fraschini
i) Volumul se află la PREȚ REDUS ÎNTREAGA LUNĂ DECEMBRIE
Mihai Cotea. 
A republicat asta pe Colțul Cultural.
ApreciazăApreciază
Mihai, mă bucură și mă onorează faptul că ai publicat părerea mea, despre cel mai recent roman al tău. Dacă la alte cărți – ale altor autori – se poate anticipa continuarea, măcar a unei secvențe, sau imagina un scenariu ori mai multe, care să dea conținut narațiunii, cartea „La capătul șoaptelor” m-a ținut într-un suspans cu totul nou. Nu mi-ar fi trecut prin minte nimic din ce urma să descopăr în filele scrise de tine.
Adevărul este că, atunci când am întors ultima foaie, am avut dorința de a o lua de la capăt, așa cum s-a întâmplat cu toate scrierile tale. Și m-am întrebat de ce. Iar răspunsul pe care mi l-am dat a fost: „Sigur voi avea de descoperit sensuri noi, sigur voi descifra alte înțelesuri și mi se vor înfățișa nuanțe încă nedeslușite, ale artei scriitoricești.”
Cred, Mihai, că tu respiri literatură și că sensul și rostul tău, ca împlinire lumească, este scrisul. Rezultatul acestuia este și va fi arta literară de o calitate proaspătă, atractivă și plină de substanță, din care să „muște” cât mai mulți semeni.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că onoarea e de partea mea, mai cu seamă când volumele mele ajung la persoane care le devorează așa frumos. Nu sînteți mulți, Anica, tu știi, dar sînteți de neprețuit. Încântarea mea sufletească este că pot să fac să vibreze ceva în interiorul cititorilor, că pot să aduc întrebări, reflecții, că pot propune teme de gândire. Nu multă lume se apleacă asupra scrierilor de acest fel, dar e important că, atâți câți sunt, cititorii volumelor cu sevă se regăsesc mereu și se lasă iubiți de lectură pentru ca, mai apoi, să transmită toată această iubire în scris, în gânduri, idei, vibrații energetice față de cele ce au lecturat. Mulțumesc sufletesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cartea Daath Blog și a comentat:
„Pornind de la un subiect ce aparține cercetării din lumea științifică, Mihai construiește un conflict – fără a-l priva de armonie – între văzut și nevăzut, între material și spiritual, între unicitate și dualitate/pluralitate. Textul, cu intervenții de punere în scenă aproape palpabile, sonore, apelând la toate simțurile, s-ar preta și ecranizării.” spune Anica Andrei-Fraschini despre romanul La capatul soaptelor – material preluat din blogul autorului Mihai Cotea
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E mare lucru ca un romancier să fie imprevizibil, ai reușit ceva ce n-a reușit nici Sir Arthur Conan Doyle, care m-a făcut să intuiesc sfârșitul unui capitol din celebrul său Sherlock. Îmi pare atât de rău că din cauza studiului excesiv de romane în facultate eu nu mai pot citi niciunul măcar. Simt asta ca pe o mare pierdere căci mi-ar fi plăcut să pot citi autori recenți ca tine. Dar voi compensa citindu-ți poeziile. Numai bine îți doresc, Mihai! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Roxi! Apreciez intenția ta. 🙂 Cât despre poeme, sunt destule pe-aici, dar dacă mai public vreuna nouă, va fi pe Facebook sau într-un ebook, deoarece aici am decis să nu mai public. Blogul ăsta și-a dat duhul (dacă l-a avut vreodată) la 3 ani de la mult prea entuziasmatul debut 🙂 Mă raportez altfel la ideea de publicare pentru că, har Domnului, atâta cât e, am o experiență fistichie cu publicările și editurile. E timpul să merg mai departe.
scuze, cu asta trebuia să încep – mulțumesc din suflet pentru compliment! M-a bucurat mult, la fel ca recenzia Anicăi 🙂
numai bine îți doresc, la rându-mi!
ApreciazăApreciază