Intrigată, se apropie și luă foaia în mână. Nu recunoscu scrisul, fapt care începea să-i creeze tot mai multe nelămuriri. Părea un scris de bărbat, era aproape sigură de asta. Dezordonat, lăbărțat și inegal. Nu era scrisul tău, ți-l cunoștea prea bine. Nu mai văzuse acel scris înainte.
De când luă foaia în mână, simți cum inima începe să-i bată tot mai tare. Incapabilă să-și explice emoțiile, dar curioasă, începu să parcurgă scrisul tremurat al biletului.
Nu-ți mai greși calea. Ai să pierzi singurul drum care te-aadus AICI. R nu există la masa vieții tale. E un drumeț, un ospătar, cel mult. AICI e scaunul tău. Există treziri care dor și există treziri care îți îmbrățișează zâmbetul vieții. Tu alegi locul. Nu uita de ce există mâncare-n propria farfurie.
Micul bilet era nesemnat și ocupa o întreagă foaie de hârtie. Cuvintele nu aveau sens la prima vedere, dar nu…
Vezi articolul original 108 cuvinte mai mult
Mihai Cotea. 