Parada a început devreme. Puțin înainte de a se crăpa de ziuă. Mișelește, pe nepregătite, ca-n multe alte episoade din istorie.
Orele de dinaintea dimineții sunt, întotdeauna, cele mai chinuitoare. Prima care iese pe podium e Ura. Îmbrăcată-ntr-un veșmânt negru, din cap până-n picioare, Ura privește spre public, îndoită de resentimente. Se așază în spatele lui Alfons.
A doua, imediat după ea, e Mândria. Asta umblă descheiată la piept, cu un surâs pervers, făcând cu ochiul oricui privește spre ea. Se așază în dreptul lui Bertold.
A treia, se înfățișează Nesiguranța. Privind în toate părțile, Nesiguranța poartă o haină cu multe găuri, încheiată greșit, având în picioare un singur pantof cu tocul rupt, pe care se chinuie să nu-l piardă. Cu chiu, cu vai, se așază mult în spatele lui Calistrat. Agitat, acesta își potrivește nodul cravatei ori de câte ori o simte, căutând privirea nevestei și evitând-o pe cea a fiicei sale, care-l stăruie, neînțelegând la ce e prezentă.
Înțeleg totul mult mai bine acum. M-am nimerit la un altfel de circ. Un circ al ratărilor. Aici, fiecare e de capul lui, dar toți susțin că urmează un principiu. Restul modelelor care fac parte din paradă sunt chiar în public. Printre noi. Le simt. Și toate sunt variante ale Fricii, umblând îmbrăcate cu multe rânduri de haine, una peste alta, de toate culorile. Toate arătările astea stau lângă soldați și-i ling în urechi.
Așa văd eu totul.
În realitate, are loc o întrunire de stat. Cei trei, Alfons, nea Berti și Calistrat s-au strâns pentru a da startul războiului de cucerire a Tranfelixului și de neutralizare a băștinașilor. Au nevoie de pământurile lor și de tot ce conțin ele. Motivul: unirea resurselor celor două tărâmuri ar oferi Transtataliei o oportunitate în competiția geopolitică dintre ea și vecini.
Indigenii privesc impasibili. Despre ei nu se anunță mai nimic la știri. Media e cumpărată de mogulii locali, populația naivă nu are de ales decât să pice-n plasă. Scenariul de bază al oricărei povești proaste. Dat fiind că tranfelicșii, conform discursului, nu vor să cedeze pământurile și să se unească binelui comun, singura soluție rămâne lupta.
(Triburi, roman de Mihai Cotea, 2022)
Mihai Cotea. 