Soarele iernii nu mă privește #poeM

1.

soarele iernii nu mă privește și

nu-mi doare un ochi dezlipit de Sine

de mine

de ceea ce vine

ține inima-n tine la radio

(despre Noi se spune)

antisorii primăverii căreia-i auzim doar adulmecarea

alunecarea

(don’ go dreamy)

din/spre locul pierderii

cad într-un spațiu de tranzit sezonier și rece și alb

(e cineva acasă?)

ci zâmbetul vieții

nu soarele iernii (care) mă ține în cântat

2.

atât despre mine acum

bobul lăsat pe patul de iarbă al vieții răsărite din Tot 

părerea concepției unei mame cuprinse

în dosul străzii cu felinare stinse

e marea cea vie

în care nu mai intră nici oameni nici timpuri

doar amintiri din lehuzie

momentul nostru trece

(reprezentația nu așteaptă ea se dă)

în clipe de viață

în suflete de om

în cel ce sunt

Publicitate