azi mi-am dăruit un ţăruş în talpa sufletului
şi parcă să zburd de-a lungul râului
îmi vine
dar simt că lumea e prea mică
doar o vâltoare cu miros de ciumă
(lanţ zăbrele & vaiete-ntr-o cârciumă)
nu pot să-l mişc nu pot să spun nu pot nici măcar s-adun
Momentul
se crapă ziua la sud
pământul în suflet şi în cap
mi-e Gându- (cum c-aş pleca)
-n sudistul crater din rădăcina florii
de unde se întrevede fantoma amplorii
Cântu-
i-aud Lui vocea cu zâmbetul în zare
unica mea amică
<<o pală-alinare>>
(am fost cândva o groapă?)
tainică voce se-ntreabă și doarme
în mine noaptea-i călăul
iar inima-i dă aur
Mihai Cotea. 