mă retrag
am tras cortina pregătesc un rol mai bun
am întărâtat stupina printr-un gest
fără de fum mi-ar plăcea să schimb lumina
K re-cade strâmb pe drum
de-s bine să zică norii ei au
drept (de) mărturie rolul efemer al florii
incoloră fadă vie șed
uitat în prozodie am
un singur gând pe zi orb și surd
în ipostaze imun omului bătrân îndoit de metastaze prematur
plin de emfaze la ce-i bun
SĂ FII
hapsân mă machiez turbat în zân
doar un zân nu vede rele
1-i surd n-aude jale
înghioldit în jilț de zare
floarea cu petale grele a căzut
în loc apare cel ce renaște
din mare cel ce nu are stăpân
(poem din „Fosfene dintr-o altă viață”)
Mihai Cotea. 