– Dar întunericul e înfricoșător uneori, insistă Lulu. Noaptea trecută încercam să dorm, dar tot auzeam zgomote în cameră, ca și cum cineva pășea pe podea.
Bufnița râse.
– Ho-ho, și pe mine mă speriau astea când eram mic. Bunica mea era o bufniță tare înțeleaptă, și ea mi-a spus că zgomotele alea erau de la casa care se pregătea și ea de culcare. Casa ta stă așa, dreaptă și înaltă, cât e ziua de lungă, dar noaptea s-ar odihni și ea. Ia încearcă tu să te bagi în pat fără să faci niciun zgomot. Pun pariu că nu poți.
Lulu și Mandy râdeau. Le plăcea de bufnițoi. Le făcea să se simtă mult mai bine pentru că era bun și avea răbdare cu ele și nicidecum nu credea despre ele că sunt prostuțe pentru că se tem de întuneric.
– Bunica m-a învățat și un cântecel, mai spuse bufnițoiul. Ori de câte ori mi-e frică, îl cântam încontinuu.
(…)
Mai apoi, cu toții observară că soarele începea să apună.
– Pi, ar cam fi timpul să plec, spuse bufnițoiul. Plec la un foc de tabără al Bufnițelor Cercetașe. Ăsta e alt lucru drăguț despre întuneric: focurile de tabără se văd întotdeauna mai frumos pe întuneric. Așa și luna,stelele și filmele în aer liber.
Lulu și Mandy îi zâmbiră.
– Mulțumim mult că ne-ai vorbit. Am învățat atât de multe!
(fragmente din volumul Aventurile lui Lulu, Louse L. Hay, editura Cartea Daath, București, 2018, pp.90-94; traducători: Daniela Marin & Mihai Cotea)
foto: Cartea Daath
Mihai Cotea. 
A republicat asta pe Colțul Cultural și a comentat:
Un fragent din volumul „Aventurile lui Lulu”, de Louise L. Hay, traducere din limba engleză „Daniela Marin & Mihai Cotea”
O carte frumoasă și utilă micilor oameni, și celor mari. Primii pași în lumea exterioară sînt deosebit de importanți, e esențial să-i facem cu siguranță de sine, independență și cunoscând faptul că un singur om poate face diferența, fiind buni cu noi înșine. Doamna Louise Hay a subliniat perfect, eu doar subscriu și recomand cu căldură acest volum prielnic creșterii întru iubire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană