„Fosfene dintr-o altă viață” (recenzie VERO BUDEA)

Sunt fericita cititoare a tot ceea ce a scris Mihai: Vremea tornadei; Eu și Mia; Oameni și granițe și Fosfene, cartea despre care o să scriu câteva cuvinte.

    M-am obișnuit cu stilul de scriere al lui Mihai în proză. Urmăresc blogul lui „Colțul cultural” și am înțeles că iubește poezia, din traducerile unor poezii publicate pe blog. Totuși, poeziile cuprinse în volumul Fosfene m-au surprins plăcut.

  Poezii moderne, fără semne de punctuație, cu versuri inegale, rima folosită din când în când, versurile lipsite de măsură. Cuvinte țintă într-o construcție diferită în care versurile se aliniază la cotorul cărții și nu la începutul paginii.

   Într-o conversație cu un profesor de limba română analizam poeziile marilor clasici și am căzut de comun acord că nu știe nimeni ce a vrut poetul să spună, e important ce a înțeles cititorul, iar eu din versurile lui Mihai am rămas cu o stare de meditație.

  Mi-a părut că autorul este un bun observator care rezonează foarte bine cu sufletele neînțelese, ascunzând în versuri nu tocmai simple amărăciunea prezentului în care toți trăim. O lume în care toleranța e la ea acasă, descrierea vagă a unui prezent care nu mai este al nostru. Un suflet la fel de falit ca buzunarele.

recenzia completă AICI

foto: Vero Budea