OAMENI ȘI GRANIȚE – „Privirea lăsându-se înecată de disprețul propriilor ochi”

Silviu se ridică greoi de la masă, jenat că trebuie să refuze o ofertă atât de tentantă. Se simțea încolțit și sentimentul îl deranja mai mult decât ar fi crezut. Nu pe terenul ei trebuia să se întâmple asta. În lipsă de orice altă armă, zâmbi din nou.
(- Cum? Tu nu vrei clătite? îl mai întrebă, de data asta pe un ton plin de dezamăgire, Simona.)
– Îmi pare rău. Salută-le pe fete din partea mea.
Acestea fiind zise, bărbatul plecă, fără alte explicații.

promo YouTube

Simona luă sticla de apă, turnă în paharul lui și luă o gură. Căzu pe gânduri. Își mai aprinse o țigară. Pentru un moment, îi veni s-o strige pe Vika, apoi își aminti. În minte, recrea senzația pisicii care se alinta la picioarele ei. Nu o lua în brațe niciodată, o lăsa să-și facă plăcerea. Se uită în jur și văzu, într-un colț, ghiveciul cu leandru. Uitase de el. O ajutase mult leandrul în ziua în care se urâse cel mai mult. Se apropie de el și turnă restul de apă din pahar în ghiveci. Fără să se aplece, firește. Îl măsură din ochi și-și spuse că ar trebui să-l aducă mai la lumină. Să-l vadă lumea. Ne lăudăm cu persoanele de la care am primit ajutor de parcă gratitudinea ar sta în tot acel periaj fără oprire. Nici de asta nu uită. Într-o clipă de narcisism dus la extrem, luă o cârpă din bucătărie, o umezi și se apucă să-l șteargă de praf. Se opri la scurt timp și se duse la oglindă. Se privi pentru câteva secunde, plină de milă, apoi, dintr-o dată, își dori să-și scuipe reflexia, dar se opri, dând drumul unui hăhăit nasol. I se părea că e atât de stupidă! Miji ochii, se admiră fals, din cap până-n picioare, cum îi plăcea să-și inducă o senzație de răsfăț câteodată, apoi își zise „Nu-ți mai fac clătite niciodată”. Hăhăi scurt. „Nu m-ai învățat cum să scap de ei”. Se sprijini cu o mână pe oglindă și aplecă, pentru câteva secunde, capul. Respiră adânc.
Ridică din nou privirea lăsându-se înecată de disprețul propriilor ochi.
(fragment din romanul Oameni și granițe, Mihai Cotea, editura Eikon, București, 2017)
clip al acestui citat:

romanul este disponibil spre vânzare la un preț special (luna mai). Pentru mai multe informații și comenzi, click AICI

3 gânduri despre „OAMENI ȘI GRANIȚE – „Privirea lăsându-se înecată de disprețul propriilor ochi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s