Fără să-mi pun ochii-n palmele tale

E de la sine înțeles că
sîntem oameni de întrebat
nu mai are (s)ens universal
poate doar acea particulă ascunsă de sare ce
încă mai interoghează timpul încălecat
de aceia care tac atunci când pelteaua de aur dă iar în foc
și viața e-n crize
acum
privind de la fereastră nimicul dezbracă încă o haină
pe drum sunt o păpușă
ascult iluzia deghizându-se-n scrum
(de ce zburăm tot mai jos?)
doar Chavela răsună-n pereții camerei mele din fum
fără îndoială așa e cântecul nostru deghizat în zbucium
„să bem sticla asta împreună
și la ultima picătură plecăm”
La Señora răspunde
precum singurătatea
acest catharsis în care mă scufund
va fi sarea mării de demult         

 

07d9b78d88e230890c480a22f5180e18

Pinterest

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s