Am participat la primul atelier literar din viața mea și mi-a plăcut

Îmi amintesc cum, în urmă cu aproape zece ani, într-o vreme când nu mă gândeam la a publica sau la a fi publicat, am avut o primă întâlnire cu un cenaclu literar. Nu voi spune care, nu voi spune unde. E irelevant. Totuși, păstrez vie amintirea acelei întâlniri și a celor de după, când am decis să nu mă mai întorc pentru că nu-mi găseam locul și simțeam că nu reușesc să construiesc ceva de pe urma acestor întrevederi. Mi se păreau seci, simple convenții.

Recunosc că sînt o persoană introvertită și anxioasă, dar asta nu înseamnă că stau într-un balon de săpun. Nu, ies și eu la unele evenimente culturale, contribui prin participarea mea, la altele, dar nu mă simt bine oricum și oriunde. Nu sînt fițe, e ceva ce aș numi „energia primită de la ceilalți”. Mai exact, nu mă simt confortabil în prezența anumitor persoane, nu știu exact de ce, e o treabă ce nu are legătură cu cuvintele. Poți să crezi sa nu, e OK.

Atunci când am primit invitația de a participa la acest atelier, prin intermediul Danielei Marin, poetă și editor la Cartea Daath, cu care am mai colaborat frumos, am zâmbit larg instant. Parcă aș fi așteptat să spună asta, dându-mi seama de acest fapt abia după ce a lansat invitația. S-a produs un soi de declic, de genul aici voiam să ajung. Sigur că am zis DA, din toată inima. Nu mai participasem la un atelier, doar la cenaclu. Sigur că am fost emoționat, emoție pe care am păstrat-o și de-a lungul desfășurării atelierului, veți vedea. Nu în ultimul rând, sigur că m-am oferit cu ce am găsit eu de cuviință – am venit cu câteva idei, am lansat invitații unor persoane pe care le admir, din lumea scrisului, cu care am avut, de-a lungul anilor, un schimb de experiențe plăcute, dar și celor pe care-i cunoșteam doar razant, dar aveau „energia bună”. Dintre cei chemați, Natașa Valentina Chilibon-Roman, poetă și profesoară de limba și literatura română și Anica Andrei-Fraschini, poetă și traducătoare,  au răspuns pozitiv chemării mele.

Și a venit și ziua Z. 🙂 Ne-am conectat (pe Skype, și-n suflet), ne-am salutat și am uitat puțin ce e afară. Fiecare a citit câte două poeme *(nu de alta, dar atelierul a avut loc pe Ziua Internațională a Poeziei, știți voi care), am făcut schimb de viziuni și de idei, am zâmbit, ne-am ascultat și, de ce nu, am reînvățat bucuria de a fi împreună, tema primei întâlniri a atelierului.

Deși nu toți se cunoșteau între ei (dar, sîc, eu cunoșteam pe toată lumea, hihihi), la final ne-am despărțit ca sufletele doritoare de revedere, cu bucuria întâlnirii și cu speranța revederii. Poate pe 4 aprilie, așa ne-am gândit… Eu, unul, voi reveni la atelier, cu siguranță. Pentru că a fost respect, a fost sinceritate, a fost un schimb echitabil de idei și de viziuni și pentru că ne-am ascultat cu toții, nu s-a monopolizat. 

Deci, a fost frumos! Și mai vreau. Iată:

 

* Pentru că întâlnirea a durat destul de mult, a fost necesară o editare a materialului înregistrat, astfel că, la final, pe clip, fiecare citim doar un poem.