Pâinea porumbeilor e un vis lucid

ieri noapte am visat un copac cu ciori

zburătoarele crescuseră  direct de pe crengile uscate

născându-se în tăcere și trecând într-altul din Apropiere

uscat și mut

agitat(e) și de nevorbit

dintr-una într-alta preschimbându-se ciclic și fiind

și porumbei și pescăruși și ulii și oameni

croncănirile lor spulberau cerul roșu din care cădea pâine

pentru porumbeii dedesubt

(hrană și joacă și viață cu Maia)

ce aruncau bucățelele de prescură cu clonțul până peste cap

pentru că erau prea mari pentru un cioc atât de mic

râdeau jucându-se cu ele și aruncându-le la cer

așa cum facem noi cu bucățile de iubire

pâinea porumbeilor (și cu tocile de absolvire)

în smuciri sălbatice și hulpave

ca-ntr-un dans ritualic străvechi

sper să nu mai visez nicicând

un copac desfrunzit

6 ianuarie 2019

 

Hypnos și Thanatos – Somnul și fratele său vitreg, Moartea; pictură de John William Waterhouse, 1874; sursa: Wikipedia