N-am! Dau azi vorba mea pe „n-am”,
n-am idee, habar n-am
cum de versuri mă umpleam…
N-am! Muză nu-i nici chiar în spam…
N-am! Lumea zice că-s golan
nu-s golan, nu-s nici „varan”,
mănânc o dată pe an
și-s mai mult vegetarian…
N-am! Portofelul mi-e vidat,
nu am bani și-s sufocat,
datoriile m-au luat,
am stofă de asistat.
N-am! Contul meu a flămânzit
Ce să-i dau? Io, ce să-nghit?
Nu mă satur de privit,
doar cu asta m-am hrănit…
N-am! Din spate aud „ham-ham”,
N-am, n-am, n-am și ham, ham, ham
Și dulăii ar vrea să am…
„N-am!”, cât mușcau, io le spuneam.
N-am? mă întreabă un bețivan:
„N-ai un leu sau n-ai un ban?
Dă-mi și mie, că eu n-am,
te-am văzut trecând când beam…”
„N-am! N-am nici leu, nici sfanț, ori dram,
am doar promisiuni de-un an,
împlinită vreuna, neam,
io doar scris, atâta am
dacă vrei, îmi poți fi fan,
îți dau cărți la kilogram
dulci ca pita cea graham.
Hai cu min’, te fac roman
ți-om mânca viața cu hrean.
Zi-mi de tine, ai madame?
Ești cuplat sau misogam?
Toată lumea vrea să știe,
se citește-n nebunie
despre amor, dramă, prostie.
Toată lumea vrea să scrie,
toată lumea vrea să fie!
Omul mă privește a jale:
„Să-ți zic două ‘telectuale,
io nu vreau să fiu descris,
io la bere am subscris,
iscălește-n continuare:
scrisul nu e prostituare”.
N-am… S-a dus și ăsta din plan…
Cât citesc, nici nu-s sărman,
trece iarna și-un alt an,
ce-o fi-n cap, n-o fi în van…
2014/2019
notă: acesta este un pamflet și trebuie tratat (doar) cu umor
foto: Pinterest
Mihai Cotea. 