„ei, mie, mie, ei”
caii demult și-au scrintit nechezatul votiv
mă trezeam
cântând pe-o targă în Tins (orașul lins)
C plutea-N van
și rupeam
o foaie din agenda mea uitată
pentru a vedea
așa cum bunica tăia
foaia din calendar mereu cu o zi înainte (de zor)
se spune că
(nu suferă nimeni)
de alb cam toți oftează în gri
până și-n camera de unde m-au scos mirosea placentar
pe targă spre mare
cu dinții înfipți încă-n placenta-plăcintă cu cremă de cod de bare
(osânză și brânză și cal blând de cursă)
șezând pe-o pagină de năravuri smulsă
pe când dinții bătrânei scrâșneau a metal
mesteca o viață de viață mulsă (știam)
Obiectu-i în criză
Origo-i doar alb
(buffalo hunting cu visele gen)
până la următoarea eclipsă
next stop: muri(ubi)rea
3 decembrie 2019
foto: Pinterest
Hieronymus Bosch, The ascent of the blessed (ro: Ascensiunea celor binecuvântați), post 1490
Mihai Cotea. 