Epopeea micului Kin (VIII)

8.Impresia de-a fi

 

Viața-i doar un onomasticon (care mastică), gândi-se mă-sa într-acel balcon,

supusă aparențelor (înc-)unui creion,

și-aceștia-s anii de cristalizare ai micului Kin,

căci forma din eter se făcu (o formă-gând făr’ de mormânt)

când îl văzu

știú.

Kin era un mineral.

Iar asta îl făcea doar anormal,

în timp avea(?) să-i placă senzația ce

-are(!) să miroasă a special, atât de ușor denumit

banal

o ființă dintr-un alt fanal.

Când se-ntâmplă ca ceva să fie are loc o mică implozíe;

Celula toate va să știe,

ești supus unui microcosmos,

(informații păstrate-n termos)

din toate ce se vor a constitui, dorința e un spin

(ea doare doar la plecare)

„Kin avea impresia c-ar fi”

iar toate astea-i ajungeau pentru a dăinui,

căci Kinul nu cerea nimic mai mult decât impresia de-a fi

Ce frumos poate însemna când vezi niște copii!

Timpul trecea, bat, bat, bat, fără de curbat

doar cu-o liniște-n viața sa de înglodat (în noul rol, un pol).

unu, doi, trei… șapte.

Ce dulce-i viața când guști doar șoapte!

Apoi, opt. Un nou adopt.

Petrecuse-ntre între doi fericiți,

bunicii Creionului, doi împuterniciți.

(așa cum Curtea a decis, voi aveți să fiți doar prorociți,

iar curtea era Verde pe-atunci, nu mai bociți! )

Un trai înecat în dulce de Kin

(el nu trăia, doar trecea prin amin)

în vremea când zâmbetu-i se înveli-n chin.

Gardul verde-n vertebre știe tot ce se petrece,

căci micul nost’ pe-acolo-a fost

cu încă doi-trei, prieteni sau doar anonimi ai erei,

în vremea fără zâmbete, el creștea.

Îți pare altfel când viața-ți scuipă-n ochi doar liniștEA?!

Kin nu prea se înălța!!!

Unde să fi mers? Pământul era singurul demers.

 Unu, doi, trei… șapte. La unșpe aștepta, deja, lapte,

iar apa de var era a lui, a copilului ce-avea să-i zugrăvească o nouă etapă pruncului.

Lex și Kin, doi amici buni ce devin

(de vin? nu-s roșii, doar se aparțin)

iubiți doar într-un sens meschin.

Lex cel Mare, întru legea lui, pitic pe gustul Kinului

ȘI? Se iubeau într-o firidă;

Când viața-i o omidă,

ascultă fluturele,

te cuprinde adesea cu-a lui crisalidă.

Se face,

Kin se desface

până la 11 nu-i gata, nici nu-ți zâmbește (el crește?),

traiul cu Lex îl asprește (el e!)

metalul reflectă ceea ce este.

foto: Pinterest