cu toții avem o armă
un cuvânt nespus
un glonț ce stă pe țeavă
o melodie bolnavă
o dragoste oarbă
și un alt început pentru
ieri când mi-am zărit dorul
pe-o potecă luminată de-o singură lună
prins de mână doar din urmă
ca acel ultim glonț de pe țeavă
am plâns
eliberat în min(t)e fără cea mai mică zarvă
(din capetele găurite se scurg cele mai bune idei)
curge mult sânge spre un nou capitol de încheiat (greșit la cămașă)
dar lumea poate să doarmă
cu toții avem o armă
o dramă
o karmă
Mihai Cotea. 