3.(avem un intermezzo în acest punct.)
Kin nu plângea de mic și nu-ți spunea nimic,
„Căci ce-ar mai fi de zis”, s-o fi gândit,
Când ți-l alegi, la gât îl porți,
și chiar de pute a sugrumat adânc în tine, ține!;
mai toarnă-n el și-n tine, că ține!
Kin strânge multe-n vintre, atât de multe, că odată nici mațele nu mai știu s-asculte
de cântul lor, ce-i cântul lui, melodia aia pusă-n cui (mi-i drag de el, cu Stockholm-ul lui)
și țineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
cuiul ține
la tine
la mine
la tot ce n-am spus, ce nu (mai) țin în mine,
la toți cei răniți și rămași de rănit,
mda, cuiul ăsta e cel potrivit. Că ține!
și-acum întoarce-te: Îhî. Hm? Cum îți vine?
Tu te uiți la tine?
Te ține?
foto: Pinterest
Mihai Cotea. 
A republicat asta pe Colțul Cultural.
ApreciazăApreciază