Epopeea micului Kin (II)

I.Primul drum

 

1.

De era să fie și tot era,

de când cu nașterea

el se afla,

arc peste timp, cine era

(de la Maria)

fusese (tot) din 2, plini de nevoi

ea foaie (nu de o mie, ci de carton), el creion,

s-au întâlnit într-un balcon,

și-au început în vis un dans.

Și se iubeau? Nimic de spus,

(o dată au asistat și la un apus)

trecut-a timpul scurt, că-ntr-o vreme s-au și hotărât:

„Avem să fim!”

Au decretat și aveau să fie

căutare fără de iubire, amantlâc sau consimțire,

con-simțire… cu simțire, orice ar fi fost a fi toate-ntr-un loc,

sirop de scris, bilet, permis, abis… cu aromă de principii,

după un timp și-au dorit copii,

și-așa începe scrisul lui pe ea, el Creion, ea Foaia: cum (n-)ai să iubești povestea?;

Le-o spuse tuturor în șir,

de ani delir,

până și timpul uitase de ei

cât căutau chei

problemei

de la ora 3.

Cum vom fi trei când sîntem doi, plini de nevoi?

Și cum s-ar scrie mai frumos când n-ai un rost?

Suntem ce-am fost?

Trecut-au anii plini de ei și tot se întrebau la trei.

După o vreme (ce li se puse-nainte ca o fată cuminte), se zărea o scuză:

dintr-o foaie și-un creion nu poate ieși decât un scris ce-acuză,

un dat înscris cu moldamin;

și i-au zis Kin.

foto: Pinterest