Fusese o noapte ambiguă pentru Dorina. Avuse un vis ciudat și făcuse iar greșeala să se culce târziu, după ce pierduse timpul, hai-hui, prin oraș, gândindu-se la fel de fel de scenarii. În vis, Dorina se vedea pe ea foarte grasă, într-un lift, alături de un necunoscut. Se pare că eterna obsesie a lifturilor și-a făcut loc și-n visul femeii, căci, până și aici, liftul s-a blocat la scurt timp de la pornire, din cauza greutății. În ciuda faptului că, inițial, liftul dădea semne de urcare, în scurt timp a clacat. În același vis al Dorinei, cineva, din afară, pe care Dorina reușea să-l distingă, a ridicat-o ca pe o frunză la nivelul următorului etaj, reușind s-o scoată din lift.
Visele nu oferă mereu imagini clare, ci obscure. Dorina mai avuse un astfel de vis și înainte. Nu înțelegea unele fapte din vis și nici nu încerca să le afle sensul, ci încerca să descifreze mesajul. Departe de a fi o femeie superstițioasă, Dorina era un caracter eminamente curios. Se simțea împovărată de probleme, iar acest lucru putea să-i fie revelat în vis prin propria-i proiecție în versiunea obeză. Cineva o trăgea sus? Cine era? Cineva o va ajuta la nevoie, o va scoate la liman… Dar necunoscutul din lift? El nu făcuse nimic…
Deși nu avea obiceiul să-și noteze visele, acum femeia simți nevoia să o facă. În ciuda faptului că somnolența încă insista să o țină imobilizată în pat, dintr-o smucitură scurtă, aruncă pătura de pe ea, își luă agenda și-și notă visul. Nu observase ceva ieșit cu mult din comun în acest vis față de altele, dar perspectiva recitirii și, poate, a interpretării viselor, ce uneori se transformau în adevărate mistere, îi plăcea. Horațiu era deja pe punctul de a-și servi cafeaua de dimineață, așa că Dorina, cu pași mici, începu ritualul unei noi zile. Puțină gimnastică și apoi drumul spre bucătărie. După ce deschise ușa camerei, pe podeaua holului, la câțiva pași de camera Larisei, zăcea, schimonosit, un jerseu elegant al fetei. Dorina îl ridică și, imediat ce-l luă brațe, simți mirosul, încă puternic, de tutun din el. Nu, Larisa nu fuma, asta o știa bine, dar, dat fiind faptul că nu-și făcuse încă apariția nici la baie, nici în bucătărie, era un semn clar că fusese-n club din nou. Posibil să fi ajuns târziu, după ce părinții se culcaseră. Oricum, avea îndemânarea să se furișeze ca o pisică, fără s-o bănuiască nimeni. Asta o scutea, de multe ori, de momente jenante.
Căutând gaica jerseului pentru a-l agăța-n cuier, Dorina simți ceva foșnind într-un buzunar. Curiozitatea și un obicei vechi și prost reveneau. Cotrobăia în lucrurile fetei de când era mică. Explicația dată de Dorina era că făcea totul pentru a o proteja. Era decisă, în mintea ei, doar să pipăie obiectul din buzunar, nu ținea morțiș să-l scoată la vedere. Cel mai probabil era un prezervativ, Larisa avea prieten și era o fată conștientă, își zise în sinea ei Dorina. Cu toate astea, la pipăit, obiectul se dovedi a fi un bilețel dintr-o hârtie moale. Contrariată, Dorina scoase din buzunar hârtia. Era un anunț mic, decupat dintr-un ziar. Se apropie de intrarea în bucătărie pentru a avea mai multă lumină la citit și parcurse rapid cele câteva rânduri ale anunțului: ”Salon de masaj erotic. Căutăm tinere frumoase, muncitoare și sociabile, între 18-25 de ani, care doresc să-și rotunjească veniturile într-o ambianță plăcută și relaxantă. Detalii la numărul de telefon…”.
foto: Pixabay
*
Dorina se afla într-o gară aflată în construcție. Nemulțumită de căile ferate autohtone, le ordonă tovarășilor să le distrugă pe toate, cu excepția uneia. Nu se vedea pe ea încă, dar își simțea puterea. După distrugerea tuturor căilor ferate, cu excepția uneia, toți se așezară pe ea. Nu se sprijinea nimeni de nimic, linia era înclinată, păreau să alunece pe ea, ca pe un tobogan. Niște role de filme, ce păreau legate de ei, se prăvăleau la vale, se desprindeau aiurea, pentru ca, în final, să cadă, cu toții, în Dunăre. Pur și simplu știau că este Dunărea. Dorina se auzea vorbind, deși se simțea detașată de propria ființă. Era noapte. Pe cursul apei se prinsese de o bucată de beton, ieșită, nu stia cum, din apă. Femeia se căzni un pic, dar reuși să se ridice pe acea bucată de beton și observă că distanța până la mal era mică. Acum o putea vedea de sus, ca și când ar fi plutit deasupra apei. Reuși să iasă afară printr-un stufăriș dens și se trezi. Totul fusese un vis. Încă un vis ambiguu al femeii.
Nici nu miji ochii bine, că Horațiu o și luă, rapid și rece, la vorbe. Bărbatul nu mai era înfierbântat, în ciuda nopții de dinainte, deși avea, în sinea lui, toate motivele să se creadă victima perfectă. Caruselul prin care trecuse Dorina în vis o făcu să tresară brusc la revenirea-n viața reală, ce o aștepta, neschimbată, dincolo de așternuturi și reflecții imagistice.
– Ce-ai vorbit ieri cu Larisa? Ți-a spus ceva legat de anunțul ăla din ziar?
Mihai Cotea. 