După ore, Marius și Adelina fugiră într-un părculeț retras, aproape abandonat, departe de privirile oamenilor și recunoscut pentru faima sa în rândul cuplurilor. Tras puternic de braț, lui Marius nu-i mai rămânea decât să se lase în voia fetei, care-l contraria tot mai mult. Îi dăduse încă de dimineață mesaje peste mesaje, de la liceu, prin care-i spunea că vrea să-l vadă, fără a-i da un motiv. Acordul lor era temporar și nu implica nimic altceva. De altfel, pentru Marius așa era mai ușor. Avea secretele lui, prioritățile și compromisurile, care-i ocupau tot timpul.
N-o înțelegea și nici nu căuta s-o facă. Era pierdere de timp, și-așa. Se lăsă tras de braț ca un cățeluș obosit, ținut într-o zgardă care i se strângea tot mai tare în jurul gâtului. Situația lor începea să-l jeneze. Aruncându-i o privire cu subînțeles, Adelina-l trânti pe lespedea de piatră ce trona în mijlocul parcului și servea drept bancă cuplurilor. Îi prinse ambele mâini, cum se prinde o insectă în insectar.
Înainte, parcul fusese mult mai sărac în vegetație. În acest loc aveau loc manifestări de 23 august, reiterata bucurie a „eliberării de sub jugul fascist”. În prezent, libertatea aparținea tuturor plantelor care crescuseră aici fără niciun impediment. Aproape cuceriseră megalitul de beton, cu o formă incertă, făcut rămășițe, definit doar de un braț și-un deget îndreptat spre cer, din care ieșeau câteva bare de metal, înfipt într-o structură circulară, fărămițată, prinsă de o lespede din același material.
Monumentul eliberării se transformase în monumentul dragostei. Nobil, convenabil, adaptabil și părăsit de toată lumea.
La ce-i trebuia lui Marius libertate? Nu o avea și nu-i plăcuse niciodată. Nu o înțelegea, cum nu înțelegea nici motivul pentru care mai exista relicva asta rece pe care stătea lipit, față-n față cu o tipă care-și cerea, aiurea și fără sens, drepturile. El nu avea pretenții. Învățase să trăiască așa din copilărie, de când i se depistase tatălui tulburarea bipolară de care suferea și-n prezent. Nu-i era greu să joace în funcție de muzica ce i se punea la dispoziție. O făcuse de nenumărate ori pentru a ieși la liman. Adelina, acest mister Darcy la feminin, nu ar fi avut de ce să-l încurce. Nu voia s-o lase, indiferent ce intenții avea.
foto original: Pinterest
A republicat asta pe Colțul Cultural.
ApreciazăApreciază