INTERVIU „România ta, diaspora”

interviu acordat Natașei Valentina Chilibon Roman pentru publicația România ta, diaspora, august 2015

1. De la câți ani scrii?

Îmi aduci amintiri frumoase. Prima dată când mi-a trăsnit să scriu, aveam vreo 10 ani. Aveam un caiețel dictando, îmbrăcat cu coperți albastre, în care scriam poezii. Și azi îl mai păstrez. Bineînțeles, temele erau naive, la fel și construcția poemului în sine, dar îmi plăcea la nebunie ce făceam. După vreun an, doi, am încetat această activitate… nu știu de ce… pur și simplu. După vreo 10 ani de atunci, pe la 22 de ani, m-am apucat din nou să scriu poeme, dar, la fel cum s-a întâmplat când m-am oprit prima dată, nici acum nu știu să spun motivul pentru care m-am reapucat să scriu. Eu cred în „dat”… sau, poate, așa e mai ușor să mă explic. Am reînceput să scriu poezie, târâș, grăpiș, cum m-am priceput, dintr-o nevoie fără explicație, apoi am încercat proza. Trebuie să recunosc că, în interiorul meu, proza a fost și rămâne marea mea dragoste în domeniul literar. În perioada de pauză după primele încercări de poeme, am cochetat cu scenaristica, ba chiar am încercat un roman. Vorbim de un nivel amatoricesc, o joacă… adevărul e că și astăzi, a scrie e, pe undeva, o joacă pentru mine… o joacă cu mine, dar mai e ceva… o nevoie, o chemare, poate.

2. Ce simți când scrii?

Când scriu simt totul. E vital așa… simt toate sentimentele pe care le poate simți un personaj în proză, și simt tot ce am simțit eu cândva, în poezie. Aici e importantă detașarea, la final, și curățarea de simțămintele personajelor atribuite. La fel ca în actorie, după ce auzi „stop”, te cureți de personaj, ieși din el.

3. Care sunt studiile tale?

Recunosc, sunt un creuzet pestriț de studii. La liceu am studiat protecția mediului, la facultate – istoria și la masterat – etnoturismul. Nu am la bază studii umaniste, decât foarte puține, cât despre studiile de profil, deloc. Dar, oare, pe un autor îl definesc, cu adevărat, studiile? În care măsură?

4. Care sunt scriitorii pe care îi admiri?

Având la bază diverse formații, citesc cărți din mai multe domenii. În general, îmi plac cărțile de spiritualitate, de istorie, sociologie / antropologie, psihologie, biografiile, etc. În domeniul literaturii sunt foarte selectiv și nu am încă un autor preferat. Recent am citit „O educație libertină” de Jean-Baptiste del Amo. Pot spune că admir felul în care a construit romanul cu pricina. Alt autor pe care l-am citit cu drag a fost Stendhal. Culmea, ambii sunt francezi. Oare am o apetență pentru literatura franceză? E prea devreme să spun asta. Citesc cu mare drag și autori români, dar îi prefer mereu pe cei care nu se află des în lumina reflectoarelor, pe cei din umbră / penumbră. În general, admir autorii care știu să se deschidă și să se împartă, adică să împartă din ei tot ce au mai bun de împărțit celorlalți.

 

5. De ce scrii?

Scriu pentru a trăi mai frumos. Scriu pentru că, atunci când o fac, am posibilitatea să trăiesc altfel, mai mult, mai bogat, diferit… și e o experiență pe care o desfășori în siguranță, fără să te doară dacă greșești, dar cu aceeași bucurie dacă realizezi ceva frumos. Pe mine, scrisul mă împlinește. E o parte a sufletului meu în care numai scrisul se află și fără de care, aș fi mai sărac, cu siguranță. Mă descarc, în scris, de posibilele variante de „eu”.

6. Care sunt premiile pe care le-ai obținut de-a lungul timpului?

Aici e simplu, am obținut un singur premiu anul trecut la concursul internațional de literatură ”Porțile Nordului”, organizat de Centrul de Excelență din Baia Mare. Este vorba de premiul 3 la secțiunea votul publicului pentru două proze foarte scurte intitulate „Singurătate?” și ”În bloc”. Am mult mai mult succes la public decât la jurii…

7. Vorbește-mi despre volumul Vremea Tornadei. De ce titlul acesta?

„Vremea tornadei” e un roman al căutărilor. Majoritatea personajelor din romanul meu se află, la momentul debutului acțiunii, într-un moment de rătăcire, din mai multe puncte de vedere. Am ales acest titlu deoarece, mi-am imaginat că, atunci când lucrurile merg prost, într-un anumit sistem de valori, numai dărâmarea vechilor ziduri poate aduce șansa unui nou început. Așa a apărut „tornada”, metaforic vorbind, firește, ca să dărâme baza greșită și stâlpii strâmbi pe care creșteau valorile personajelor mele și să aducă posibilitatea unei construcții noi, mai trainice. Este vorba de vechea temă a noului început. Nimic nou sub soare, doar razele diferă, nuanțele, detaliile… dar totul e discutabil.

8. Care este mesajul poemelor tale?

Mesajul poemelor mele… de multe ori, mesajul pomelelor mele se găsește în unele subtilități din cadrul acestora, în general scriu despre lucruri pe care le-am trăit. Nu sunt un fals predicator, eu scriu doar din experiențele mele, mai subtil sau mai fățiș… în funcție de cât doresc să arăt. Mesajul ar fi… unul pozitiv, dincolo de imaginile dure pe care le aleg uneori spre exemplificare, un mesaj care construiește imagini despre tine, ca cititor, sau despre mine, ca autor. Un mesaj reflexiv, cred. Spre asta mă axez mereu când scriu.

9. Care sunt preocupările tale?(unde lucrezi)

În prezent, sunt pe final cu un curs de biblioteconomie, pe care-l urmez. Mi-ar plăcea mult să lucrez în domeniul acesta, în „domeniul cărților”. Momentan, dincolo de acest curs, îmi caut un loc de muncă. Să zicem că nu am avut mult succes cu domeniile de studiu urmate…

10. În ce reviste ai publicat până acum?

Am avut colaborări frumoase cu câteva publicații online și tipărite, în special pe două aș dori să le menționez aici, cele cu care colaborez de cel mai mult timp: revista de cultură „Negru pe alb”, pe site-ul omonim, al cărui membru sunt de vreo 2 ani și revista cultural-literară ”Nomen Artis – Dincolo de tăcere”. În afara acestora, am mai avut colaborări și cu revista online „Armonii Culturale”, cu „Porțile Nordului” sau „Jurnalul Bucureștiului”. De asemenea, am apărut în două antologii ale editurii Napoca Nova din Cluj și am mai publicat și câteva articole științifice de istorie în volume acreditate CNCSIS, tot la Cluj.

11. Care este opinia ta despre literatura contemporană?

Cred cu tărie că literatura contemporană crește și revelează mai multe decât până acum. Sunt autori curajoși care pun punctul pe ”i” și pe rănile sângerânde de secole ale umanității. Se scrie mult, uneori briliant, alteori mediocru și repetitiv. Important este că oferta e largă și cititorul e liber să-și aleagă lecțiile de viață din diverse volume.

12. Pregătești un nou roman? Cum se va numi acesta?

Am terminat de scurt timp cel de-al doilea roman. Dacă despre „Vremea tornadei” spuneam că este un roman al căutărilor, cel de-al doilea roman este un roman al regăsirilor. Am privit conceptul de regăsire din mai multe unghiuri, discutabil și problematic. Este un roman care merge pe cărări accidentate… sper să fi ieșit, inclusiv eu, teafăr din această expediție. Numele său provizoriu este „Contexte, oameni și granițe”, dar plănuiesc să-l public doar peste doi ani. La rând, după „Vremea tornadei”, e un volum mic de proză scurtă, pentru anul viitor. N-are un nume încă, dar sper să vadă lumina tiparului. Tocmai despre asta și e, despre lumină… despre multiplele feluri în care poți propaga lumina lăuntrică celor de lângă tine. Îmi place să le las un timp de viață și de dezvoltare volumelor mele, de aceea am ales să nu mă hazardez cu mai multe volume pe an… și nici nu sunt chiar atât de prolific.