INTERVIU „Literatura pe tocuri”

apărut la 12 iunie 2016 aici

1.Cum si de ce te-ai apucat de scris?

De scris…dacă bine țin minte, de scris trebuie să mă fi apucat de pe la 7, 8 ani, după clasa I, în orice caz, după ce am învățat bine literele. Glumesc, firește. Adevărata pasiune pentru scris am avut-o pe la 10 ani când, alături de o colegă de clasă, bună prietenă de-a mea pe atunci, ne aduceam caietele cu ”poezii” la școală și ni le recitam unul altuia. Nu știu dacă a fost o distracție, o ambiție sau doar copilărie, relația mea cu scrisul e una năbădăioasă. A dispărut din viața mea pentru o vreme de atunci, pentru a reapărea într-un mod total insolit, iar apoi s-a transformat într-o constantă.

2.Cine e cel mai mare critic al tau?

Eu sunt, și cei mai apropiați prieteni ai mei. În ultimul timp am început să mă cunosc mai bine și să încep să-mi accept slăbiciunile ca pe ceva firesc, iar aici apar ei, care deși mă cunosc, sunt obiectivi cu mine și mă ajută, realizând o balanță foarte sănătoasă pentru orice autor. Sunt un încăpățânat, totuși am grijă de părerile lor.

3.Ce parere au colegii de liceu/facultate/cunoscutii-prietenii cind afla ca esti publicat?

Cunoscuții mei sunt colegi de muncă sau acei apropiați ai sufletului meu pe care-i numesc prieteni. Reacțiile sunt diferite. Sunt curioși, nerăbdători, bucuroși sau indiferenți. Depinde de persoană.

P1090377

4.Ai sau ai avut jurnal personal?

Am avut un jurnal personal pentru prima dată la 10 ani, în perioada încercărilor mele în versuri de la școală. L-am ținut pentru doi ani, apoi m-am mai apucat după alți câțiva ani de altul, dar nu a fost treaba așa serioasă ca la primul. Ultimul jurnal l-am ținut la 22 de ani, un jurnal de călătorie cu ocazia efectuării unui stagiu Erasmus la Málaga. M-a impulsionat cineva foarte apropiat, iar efectul a fost lung. Odată întors din Spania, am început să scriu. Poezioare, proză scurtă, apoi ”Vremea tornadei”. 

5.Te-ai gândit si la aparitia cartii in format ebook?

Romanul cu care am debutat a fost gândit ca o carte clasică. Urmează să public la aceeași editură un volum de eseuri și o serie de proză foarte scurtă. Cartea se va numi ”Eu și Mia” și mă bate gândul să o public și în format ebook. Pentru multe persoane e mai comod acest format și mai familiar, dat fiind faptul că trăim un boom al internetului și virtualului în ziua de azi.

Nu resping pe viitor o versiune ebook și pentru ”Vremea tornadei”.

6.Ce surse de inspiratie ai avut la scrierea romanului?

M-am inspirat din viață, în general, și din viața mea, inevitabil. Fiecare autor lasă o părticică din el în scrierile sale mereu. Romanul a atins aspecte personale, dar și unele la care am fost martor sau pe care le-am cunoscut prin intermediul altor persoane. E vorba de un amalgam aici. Unul fericit, sper. 🙂 

7.Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta?

Vremea tornadei” este o carte a căutărilor. Am mai spus-o și-n alte locuri și nu o pot schimba. Pe motivul eternei căutări de sine, în jurul lui, mai exact, am clădit fundația micului meu roman. Felul în care viața îți joacă farse și-ți arată că știe să aleagă mai bine decât tine, reunește două familii aparent diferite, dar complementare-n esență. Temeiul: o tornadă lăuntrică provocată la nivel simbolic de către personajul principal al cărții – Dorina Lascu, o femeie demult rătăcită pe un drum anevoios al vieții, dar care va învăța să-și îndrepte greșelile când viața îi dă o lecție dureroasă: nu tot ce zboară se mănâncă. Simplu. Nu poți călca peste viețile unor oameni pur și simplu pentru ca mai apoi să te bucuri nestingherită de victorie. E vorba de karma. Poate în viața reală scenariul diferă, adeseori, nu și-n cartea mea. Aici mi-am permis să las la nivel realistic doar ambianța, coca poveștii și destinul unei părți a personajelor.

 Am ales să încerc o salvare pentru Dorina. Restul depinde de ea… așa cum depinde de noi toți să fim într-un loc sau altul atunci când viața ne dă ”play”.

8.Ce planuri/vise/dorinte mai ai in afara de scris?

Mi-ar plăcea să mă mut la mare, la curte, cu o droaie de pisici și alături de singurele persoane apropiate din viața mea, două la număr. Glumesc, închei cu o glumă, dar e un vis frumos.

Îmi doresc sănătate, restul ține de alegere.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s