VREMEA TORNADEI- Scene de familie…

Liniștea era oaspetele de onoare al celor doi soți, doar fumul strica momentul mortuar și fâșâiturile, ori expirația mai puternică a vreunuia dintre ei. Că era vorba de un oftat prelung sau de o eliberare a fumului, ritualic, din gură, ambele aveau darul să îi apropie pe cei doi de o inevitabilă discuție. Încă de când intrase în cameră, găsindu-și soțul ghemuit în fotoliu, cu privirea absentă spre fereastră, Dorina vru să o-nceapă. Femeia încercă, anemic, de câteva ori să-i distragă atenția, dar nu avu succesul scontat. Termină și ea zăcând în celălalt fotoliu. Cum discuția anterioară fusese lăsată în aer de Dorina, tot ea se simți datoare să o reia.

După ce înlocui fumul expirat cu o gură mare de aer, ce-i drept, cam îmbâcsit, Dorina continuă:

– Și ce i-ai face dacă l-ai avea acum în față?

Ca și când ar fi apăsat pe un buton, din fotoliul său, Horațiu își luă, la rându-i, gura de aer strașnic și răspunse, aproape șoptit:

– Probabil l-aș pupa pe frunte…

În acel moment se auzi un foșnet de haine, rapid, semn că Dorina-și schimba poziția de pe fotoliu, într-o pornire nervoasă, lăsându-și un picior jos, din poziția de yoga adoptată anterior. Mai trase un fum de țigară și preluă atacul:

– Păi, bine, după ce ți-a făcut, tu încă… adevărul e că și eu am problemele mele pe cap, nu știu de ce mă îngrijorez…

Mai trase un fum cu nesaț și dădu să lase țigara aproape terminată undeva, dar nu găsi locul potrivit. Din fotoliul său, Horațiu începu să se miște și el din letargia în care era cufundat și se întinse spre ea.

– Dă-mi și mie, te rog! Am nevoie acum.

Femeia reuși, cu greu, să se întindă și să facă o legătură, ca un pod al prieteniei, între brațul ei și cel al bărbatului aproape cerșind un fum, o nouă experiență, obosit fiind de aceeași atmosferă.

– Tu nu fumezi, nu faci asemenea reverențe pentru un muc de țigară… Trebuie că ești afectat!

Lui Horațiu nu-i mai rămase de stors decât un biet fum, dintr-o țigară la fel de leșinată ca și el în momentul acela. După ce-o aruncă în scrumiera de pe noptieră, se duse până la geam, unde stătu câteva momente, în picioare, privind cerul înstelat. După o clipă, glasul îi reveni:

– Tu poate nu ți-ai dat seama de gravitatea situației… Dorina, eu am fost înștiințat de niște polițiști reali că firma lui nea Cozma are datorii importante și că nu și-a onorat aproape niciuna dintre comenzile plasate de mine personal pe piață… nu știu cum. Nu am urmărit traseul comenzilor de construcție al imobilelor care au trecut prin firma la care, mai nou, am fost numit asociat. Colac peste pupăză, tocmai acum și-a găsit să plece din țară și el și Lili, care cunoaște cel mai bine detaliile astea. Știi ce mă paște pe mine?

Se întoarse cu fața spre femeie, care-l privea chiorâș din cauza luminii Lunii ce se ivea din spatele lui Horațiu, intrându-i în ochi. Tonul i se înăspri:

– Risc închisoarea și confiscarea bunurilor pentru că l-am crezut orbește pe acest om, pe care l-aș fi urmat oriunde, chiar într-o cameră la fel de întunecată ca asta, neștiind ce obstacole îmi vor apărea în cale! Mi-am ales modelul, Dorina… și l-am ales prost! Modelul meu s-a dovedit a fi unul diform, casabil, prea sofisticat pentru a-l cuprinde cu mintea și extrem de îndoielnic calitativ. Tu n-ai avut nevoie de modele nicicând? Cum au fost ele? Te-au ars la degete, te-au lăsat rece, te-au zgâriat sau au fost pufoase, catifelate și moi? Cum ți s-au părut? răcni bărbatul.

Din cealaltă cameră se auziră pași și apoi câteva bătăi timide în ușa dormitorului. Era Larisa.

– Mami! Bătăile continuară mai insistent.

– Alo, mami?! Ești acolo? Pot să intru? Am nevoie de niște bani. Știi, ies în club seara asta și na… s-au cam dus cei de data trecută pe niște pantofi faini, la mall. Și crăpam de nu-i cumpăram!

Apoi un râs aproape diabolic se auzi în hol, acompaniat de zgomotul tocurilor fetei, care intra în bucătărie.

– Când am ajuns să vorbim cu fiica noastră prin ușă, Dorina? Dar parcă numai o ușă ne desparte pe noi de ea…

Horațiu se băgă în pat, îmbrăcat cum era, și-și trase pătura până peste cap, scăpând încă o propoziție de completare. Femeia era îndeajuns de adâncită în propriile-i gânduri pentru a-l mai băga-n seamă.

Aproape imediat, Dorina se ridică din pat, scotoci după câțiva bani în poșetă și ieși din cameră.