VREMEA TORNADEI – recenzie Daniela Bogdan

VREMEA TORNADEI SAU TORNADA VREMURILOR

          Aşa cum amintirile se pot întoarce în cuvinte, aşa cum „filmele rupte” se pot înlocui cu clişee care privesc experienţele vieţii episodic, tot aşa, unele stări pot lua forma unui roman, de această dată, romanul numindu-se „Vremea tornadei”, scris de Mihai Cotea.

          Este o carte care dă personajelor viaţă şi o formă atât de reală, atât de neteatrală, trezind în cititor sentimentul de compasiune, poate chiar şi de revoltă pentru unele destine, dar ca pilde pentru ceea ce urmează în evoluţia fiecăruia.

          Spaţiul literar de citire al cărţii poate fi ocupat de tineri, de mame, de bunici, de profesori, de muncitori şi fiecare va fi un bun observator şi receptor al laturii viitorului romancier, care, cu siguranţă atinge sufletul celui care o citeşte.

          Există aici biografii concrete, este ca un jurnal, iar vocea autorului imprimă povestirii cel mai firesc mod de relatare, luat dintr-o realitate pe cât de crudă, pe atat de adevărată.

          Cartea se acceptă ca o conversaţie, este o împletire de real şi real, o succesiune de stări, eul nu se pierde şi totul duce spre profunzimi interioare. Se prezintă spectacolul vieţii, dar nu ca o condamnare, ci ca o acceptare, se caştigă şi se pierde, pentru că personajele sunt puternice, nu au orgolii gratuite.

          Această poveste ne întoarce uneori în trecut, alteori ne dă o zguduitoare proiecţie a prezentului, da, a prezentului, pentru că viitorul apare ca o expresie a cosmosului, care ne îndepărtează de noi.

          Cine citeşte cartea va căuta echilibrul între bine şi rău, între drama personajelor şi lupta cu drama lor, între plată şi răsplată, între victorie şi gustul amar al ei, între euforia unui aparent urcuş şi prăbuşirea de cealaltă parte a urcuşului. Este un îndemn subtil de întoarcere în copilărie a fiecăruia, pentru că de acolo apare, în formă incipientă, tornada.

“Se spune că adevărata putere e în mâinile mamelor. Aneta, Mirabela, Dorina, Vica, toate și-au pus, puternic, amprenta asupra copiilor lor, iar influența lor se găsește în fiecare adiere care a stârnit tornada.”Această adiere este precum”efectul fluturelui”, care spune: „Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosferă se va schimba. Peste o luna poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau, din contră, tocmai din această cauză va apărea.”

Lăsaţi cartea să vină la voi şi cand veți ieşi din tornadă, veţi vedea că ceea ce este important a rămas neatins.

Felicitări, Mihai şi aşteptăm şi o carte de vreme bună!

Daniela Bogdan